15 septembrie – prima zi de școală
Emoții, bucurie, curiozitate, frică, entuziasm, mulțumire și chiar satisfacție. Acestea sunt stările emoționale prin care treceam în prima zi de școală.
De când am terminat liceul, în fiecare an pe 15 septembrie fac tot ce pot și trec prin apropierea unei școli apoi stau, privesc la copiii adunați și revin în timp la toate primele mele zi de școală.
Îmi plăcea atât de mult când începea școala. Gimnaziul și liceul au fost preferatele mele, au fost cei mai frumoși ani, fără stres, doar emoții și bucurii.
Îmi amintesc cu drag prima zi de școală la gimnaziu, școală nouă, colegi de școală noi, câțiva colegi de clasă noi pe care încă nu-i cunoșteam, profesori, vremea rece și ploaia din 15 septembrie. Din câte îmi amintesc eu, doar într-un an când a început școala mai devreme am prins vreme bună, în rest, totdeauna de 15 septembrie a plouat. Singurul lucru care îmi displăcea.
Să nu uităm de ghiozdanul nou, caiete noi, penar nou, sticlou nou (obiectul meu preferat, chiar și acum) apoi treningul nou, tricoul nou, adidaşii noi și chiar lenjeria intimă era nouă. Totul era nou, parcă atunci era începutul anului, dar era doar începutul anului școlar.
Careul, elevii curioșii, frumos aliniaţi şi salutul directoarei erau doar introducerea acelei frumoase zile.
După ce ajungeam în sala de clasă devenea tot mai interesant. Atunci mi-am cunoscut colegii, dirigintele.
Dacă ajunge să citească aceste rânduri domnul diriginte Iordache, aș vrea tare mult să știe că dânsul m-a făcut sa-mi iubesc țara, drapelul, imnul și iubirea pentru țară am păstrat-o și după alți 4 ani de liceu când am dat bacul din geografie și am luat notă foarte bună și mai apoi când am dat admitere la facultate, tot la geografie și am intrat printre primii.
Îl admir și îl respect pe domnul diriginte. Mi-ar face mare plăcere să ne reîntâlnim cu clasa din gimnaziu.
De câte ori se întâmplă să ascult melodia „lui Iancu” când sună la ora fixă în centrul Oradiei îmi amintesc de anii copilăriei mele. Iar dacă se întâmplă să aud melodia „Să-mi cânți Cobzar bătrân ceva” îmi dau lacrimile. E una dintre melodiile care le-am cântat la ultimul sunet de clopoțel la finalul gimnaziului.
Azi sunt la lucru de dimineață și nu ajung la nici o școală să văd deschiderea anului școlar, dar de dragul domnului Iordache și de dragul dimineților când cântam „Deșteaptă-te române” dimineața la 8:00, voi asculta din nou imnul nostru al românilor.
Am avut o copilărie frumoasă și profesori care ne-au inspirat iubirea și respectul pentru țara noastră frumoasă România. Mulțumim dragi profesori!
Oare elevii de azi mai știu versurile imnului României?
Dar melodiile care le cântau strămoșii noștri când mergeau la luptă?
Dar melodiile de suflet, de dragoste, pline de emoții?
Vă invit să ascultați melodiile „Ani de liceu”, „Să-mi cânți Cobzar” și alte melodii din tinerețea noastră.
Scrie-mi mai jos părerea ta sau orice întrebare, și îți voi răspunde cu drag!
Pentru a fi la zi cu tot ce postez, urmărește-mă pe Instagram, Bloglovin, Facebook, Pinterest, și pe Youtube.
Pentru cele mai bune informații, abonează-te aici:
Ți-a plăcut articolul? Poți susține acest blog printr-o mică donație, cât costul unei cafele.
De reținut! Înainte de a începe un tratament medicamentos sau cosmetic consultă un specialist pe domeniul respectiv. Textul este pur informativ, citirea și utilizarea informațiilor de pe acest blog se fac pe proprie răspundere și nu garantează vreun anume rezultat. Textul și imaginile sunt protejate de drepturi de autor și este strict interzisă reproducerea sau folosirea lor sub orice formă.
